La pas, in oras

Edit: In urma articolului explicativ realizat de Radu Oltean am schimbat titlul articolului din Bucurestiul interbelic in Bucurestii interbelici

În perioadă interbelică, se spune, Bucureştii şi România au cunoscut o îmbucurătoare înflorire a economiei şi implicit a nivelului de trai. S-ar părea că ar fi fost cea mai mare creştere economică din istoria României.

Lăsând la o parte datele statistice, Bucureştii tindea să devină o capitală europeană şi mai ales un model de cultură a balcanilor. În această perioadă s-au pus bazele bulevardului Brătianu şi a multor proiecte edilitare.

Din punctul meu de vedere şi probabil al celor din acea epocă Bucureştii nu mai tindea să fie Micul Paris, aşa cum le place contemporanilor să creadă. Defapt Micul Paris a fost atribuit Bucureştilor în sens peiorativ. Dimpotrivă Bucureştii se considera un oraş cosmopolit, cu o societate cosmopolită.

Calitatea construcţiilor de cele mai multe ori era rodul unor norme exigente şi al unor arhitecţi de excepţie, lucru demonstrat şi astăzi. Câte clădiri interbelice nu au tencuială intactă.

Ca un omagiu adus acestui oraş (totuşi a făcut 550), am montat secvenţe filmate în acea perioadă extrase din documentarul “Bucurestii în perioada interbelica” realizat de acad. Constantin Bălăceanu Stolnici.

Te invit să-l vizionezi şi eventual să eviti sintagma “Micul Paris”. Bucureştii trebuie să redevină “Marele Bucuresti”.

Categorie: Bucuresti, Strazi

Urcat de: brebe85

Cuvinte cheie: bratianu, Bucuresti, bulevarde, civilizatie, interesant, monument, universitatii

Trecusera deja 11 ani de la trecerea in nefiinta a unui mare om, I.C. Bratianu cand s-a hotarat prin subscriptiune publica sa se ridice un monument in memoria sa. A fost ales locul de la confluenta celor doua bulevarde Coltei si Carol I.

Monumentul a fost proiectat de catre Petre Antonescu si executat de sculptorul Ernest Dubois. Finalizat in 1903 era inalt de aproximativ 9 metri, avea la baza un postament circular, iar soclul era flancat de patru personaje sezand. In fata lui, pe soclu era daltuit textul “prin mintea, prin inima si bratele noastre. 1851”. Spre acest text priveau trei personaje, o femeie aratand cu mana stanga inscriptia celor doi copii care o insoteau. Sub acest grup, pe o placa de marmura neagra erau scrise cuvintele: „Lui Ion C. Bratianu. 1903”.

In spatele statuii, pe soclu era un personaj, un barbat inaripat iar sub el o ramura de maslin si anul 1877. Doua basoreliefuri flancau partile laterale. Sus pe soclu, un grup format din o femeie, simbolizand biruinta, tinea steagul tricolor, avand alaturi pe Ion C. Bratianu in postura de orator cu mana indreptata spre dreapta, iar cel de-al treilea personal, un soldat in uniforma si cu ranita model 1877, privea concentrat spre steagul tricolor.

Monumentul cinstea astfel omul Bratianu cat si faptele lui. Fiind asezat in centrul Bucurestiului a devenit repede un reper pentru protipendada acelor timpuri. In anii 50 insa La putin timp dupa venirea comunistilor (in 1948) s-a decis ca statuia nu mai reprezinta interesele romanilor si a luptatorilor de clasa. Astfel ca s-a decis sa fie delocata si probabil distrusa. Mai mult tramvaiele ce in urma cu putin timp ocoleau elegant monumentul au ajuns sa striveasca sub roti jumatate de veac de istorie.

O fotografie din anii 70 ne prezinta o zona deja devenita banala, nu exprima monumentalitate decat prin cladirile ce o inconjoara, improprie pentru un centru de capitala. Din pacate nici pana in anul acesta primaria din nepasare sau necunostinta de cauza nu a reabilitat zona in schimb a „infrumusetat-o” cu niste palmieri din zona podisului Dobrogei.

Categorie: Bucuresti, Zone disparute

Urcat de: brebe85

Cuvinte cheie: bratianu, monument, statuie, universitatii