Bucureştii interbelici

Edit: In urma articolului explicativ realizat de Radu Oltean am schimbat titlul articolului din Bucurestiul interbelic in Bucurestii interbelici

În perioadă interbelică, se spune, Bucureştii şi România au cunoscut o îmbucurătoare înflorire a economiei şi implicit a nivelului de trai. S-ar părea că ar fi fost cea mai mare creştere economică din istoria României.

Lăsând la o parte datele statistice, Bucureştii tindea să devină o capitală europeană şi mai ales un model de cultură a balcanilor. În această perioadă s-au pus bazele bulevardului Brătianu şi a multor proiecte edilitare.

Din punctul meu de vedere şi probabil al celor din acea epocă Bucureştii nu mai tindea să fie Micul Paris, aşa cum le place contemporanilor să creadă. Defapt Micul Paris a fost atribuit Bucureştilor în sens peiorativ. Dimpotrivă Bucureştii se considera un oraş cosmopolit, cu o societate cosmopolită.

Calitatea construcţiilor de cele mai multe ori era rodul unor norme exigente şi al unor arhitecţi de excepţie, lucru demonstrat şi astăzi. Câte clădiri interbelice nu au tencuială intactă.

Ca un omagiu adus acestui oraş (totuşi a făcut 550), am montat secvenţe filmate în acea perioadă extrase din documentarul “Bucurestii în perioada interbelica” realizat de acad. Constantin Bălăceanu Stolnici.

Te invit să-l vizionezi şi eventual să eviti sintagma “Micul Paris”. Bucureştii trebuie să redevină “Marele Bucuresti”.


Categorie: Bucuresti, Strazi

Urcat de: brebe85

Cuvinte cheie: , , , , , ,

La pas, în Bruxelles/Brussel/Brüssel/Brussels/Brussele

Désolé! Cam asta a fost reacţia când am avut primul contact cu Bruxelles. Am ajuns acolo duminică dimineaţă şi prietenii care ne însoţeau ne-au zis să mergem la piaţă. Probabil e de menţionat că am stat în gazdă la nişte prieteni stabiliţi acolo. Un lucru bun, am reuşit să observ oraşul mai bine, departe de tipicul turistic al fiecărei zone.

Revenind la piaţă, există una desfăşurată vineri, sâmbătă şi duminică de la care se aprovizionează majoritatea emigranţilor din oraş adică vreo 80% din populaţia din Bruxelles. Da, un procent şocant cel puţin pentru mine, eu care de abia aşteptam să fac un schimb cultural cu Belgia. Pentru că trebuie să recunoaştem oricât de civilizaţi ar fi emigranţii într-o ţara tot sunt influenţaţi de cultura natală. În piaţă m-am simţit ca în oborul nostru. Manele româneşti răsunau înfundat într-un colţ al pieţei unde există un magazin cu produse nationale iar marocanii şi arabii îşi strigau marfa.

abator abator_2

N-am reuşit să fac multe fotografii pentru că am aflat de reticenţa persoanelor de acolo în momentul în care scoţi aparatul. Mă uitam la hală, un monument de arhitectura, suprafaţă mare, grinzi metalice, un fel de Hala Traian supradimensionată. La intrare doi lei (atenţie Raiden!) străjuiau porţile din fier forjat. Şi toată această imagine se contopea cu bazarul tipic balcanic.

Vremea în Bruxelles am înţeles că e deprimantă. În perioadele lungi în care nu plouă e înnorat. Super, m-am gândit, la asta se adaugă impresia lăsată câteva ore mai devreme. M-a impresionat totuşi calitatea finisajelor pentru clădiri. Deşi stăteam un pic la periferie, totuşi în interiorul inelului, toate clădirile aveau finisaje din cărămidă aparentă. Oamenii de acolo au ridicat la rang de artă cărămida aparentă. Clădiri de locuit de 8-10 etaje îşi făceau loc printre marea de blocuri cu 4-5 etaje. Noi stăteam la etajul 4 şi pot să spun că blocurile mai mari de 5 etaje le numărai pe degete.

basilica

Transportul

Normal că primul lucru pe care am vrut să-l văd a fost organizarea transportului în comun şi problemele de trafic pe care le rezolvă. Deja fusesem impresionat de site-ul lor www.stib.be unde poţi afla în timp real poziţia tramvaiului/autobuzului/metroului pe toate liniile din oraş. S-a dovedit însă a fi inutil. În fiecare staţie găseai afişat orarul de trecere care cred că era un fel de biblie pentru şoferi, vatmani sau mecanici pentru că se respecta cu stricteţe.

Mi-a plăcut şi ideea de metrou uşor la ei, în centru, totul era în subteran: gară, metrou, tramvai. Îmi pare rău că nu mi-a picat fisa să mă uit ce tip de sistem de semnalizare au la metrou.
Tot oraşul era împânzit de piste de biciclete. Din păcate, cred din cauza oamenilor ce sufereau de o anumită cultură şi comoditate (întâlnite des şi la noi) nu am văzut foarte mulţi folosind acest mijloc de transport. Ce-i drept transportul în comun este eficient însă acest lucru cred că îl poţi spune şi în Amsterdam.

Când ajungeam în centru (la doar 3-4 staţii de metrou) parcă intram în altă lume. Turiştii mişunau prin Grande Place, cumpărau suveniruri (vândute bineînţeles de arabi), făceau cumpărături, treburi normale de turist.

grand

Privind în urmă Bruxelles nu m-a impresionat foarte mult. Mi s-a părut un oraş care suferă, văduvit de populaţia originară şi asaltat de oameni în căutarea unei vieţi mai bune. Nu am simţit niciodată teamă în cartierul Koekelberg (desi m-am intors de multe ori noaptea), cartier locuit în general de arabi cu tenul apropiat la culoare de al băştinaşilor noştri, însă nu poţi spune că formezi o identitate culturală în oraşul acela. Cu siguranţă că Bruxelles este un oraş multicultural, deschis către nou, dar vine întrebarea: de ce belgienii s-au mutat în suburbiile din jurul oraşului Bruxelles şi preferă să comute?

koekelberg

Categorie: Alte orase

Urcat de: brebe85

Cuvinte cheie: , ,

British Pathe

Pentru pasionatii de Bucuresti, am gasit un link cu filmulete foarte utile si interesante despre oras. Bine, site-ul e general insa o simpla cautare dupa “bucharest” poate da rezultate fantastice.

Incep eu: British Pathe

Categorie: Bucuresti, Zone disparute

Urcat de: brebe85

Cuvinte cheie: ,

Visul unei Gari Centrale (1)

“Civilizatia unui popor se masoara in numarul de kilometri de cale ferata” sau cel putin asa credeau oamenii vremii cand in octombrie 1869 se dadea in folosinta prima gara din Bucuresci de catre concesiunea engleza J.T. Barkley si J. Staniforth. Se implineau 44 de ani de la darea in folosinta a primei linii de cale ferata din lume ce facea legatura intre Stockton si Darlington.

Te-am rugat sa ne intalnim la Fantana Zodiac, in fata Parcului Carol, mi se parea o zona pitoreasca si in plus nu departe de Piata Unirii. Urcam incet, incet dealul Filaretului si inca nu poti crede ca in Bucurestiul asta asezat in zona de campie poti gafai. Vremea e frumoasa si cred ca vom savura o cafea in timp ce ne uitam peste drum, la o cladire aparent banala.

Ei bine, e chiar prima gara a Bucurestiului, Gara Filaret. Constructia ei a inceput simultan cu gara Giurgiului, defapt scopul a fost legarea lor printr-un drum de fier. Cladirea a fost conceputa ca o gara de tip terminus, avand o forma de “U”. Legatura pe cale ferata s-a facut dispre Giurgiu deoarece era mai usor si ieftin sa transporti materialele de import pe Dunare.

Gara Filaret

Fatada era decorata cu caramida aparenta de culoare rosie, un material specific pentru constructia garilor in acea perioada. Arhitectura, si normal, era de inspiratie engleza. Intr-o poza recenta se vede cladirea vaduvita de caramida rosie si de aglomeratia de geamuri si geamlacuri de pe fatada centrala.

Autogara Filaret

filaret_aerial

In acelasi an, 1869 incepuse si constructia Garei (sic!) Targoviste (Gara de Nord) finalizata 3 ani mai tarziu diminuand foarte mult importanta Filaretului. La numai 3 luni de la deschiderea Garii Targoviste s-a finalizat legatura cu Gara Filaret prin Gara Cotroceni, o distanta de aproximativ 7 kilometri de cale ferata ceea ce a constituit multa vreme centura feroviara a capitalei.

Doar trei ani a durat perioada de glorie a Garii Filaret, principala legatura cu Occidentul, pe Dunare. Dupa deschiderea Garii Targoviste era mai putin costisitor si mai rapid sa ajungi in Europa cu trenul. Treptat gara a inceput sa isi piarda din importanta devenind dupa 1895 o linie de interes local. Pe cat de greu a fost infaptuita aceasta linie pe atat de usor a fost uitata. Dosarul constructiei acestei linii este probabil unul dintre cele mai voluminoase datorita discutiilor interminabile purtate pentru executarea ei. Cuza se pare ca a aprobat acest proiect in perioada vacantei parlamentare (un lucru neconstitutional, dealtfel) pentru a nu mai lasa “capetele luminate” sa se chibzuiasca la infinit.

Mai tarziu, spre anii 60 linia a fost desfiintata iar gara a fost transformata in autogara.

Urmatoarea oprire: Gara de Nord!

Categorie: Cladiri

Urcat de: brebe85

Cuvinte cheie: ,