Franturi din Piata Romana

dsc_1449

Se spune ca Ceausescu nu avea viziune in spatiu si cerea ca aproape tot ce se construieste sa aiba o macheta la scara cat mai aproape de realitate.

Tind sa cred ca este adevarat, dovada o face acest pseudo-monument amplasat (cred) spre sfarsitul anilor 80 in Piata Romana si surprins de catre Andrei Pandele.

Hint: Cladirea din spatele monumentului este A.S.E.

Categorie: Strazi

Urcat de: brebe85

Cuvinte cheie: ,

Visul unei Gari Centrale (1)

“Civilizatia unui popor se masoara in numarul de kilometri de cale ferata” sau cel putin asa credeau oamenii vremii cand in octombrie 1869 se dadea in folosinta prima gara din Bucuresci de catre concesiunea engleza J.T. Barkley si J. Staniforth. Se implineau 44 de ani de la darea in folosinta a primei linii de cale ferata din lume ce facea legatura intre Stockton si Darlington.

Te-am rugat sa ne intalnim la Fantana Zodiac, in fata Parcului Carol, mi se parea o zona pitoreasca si in plus nu departe de Piata Unirii. Urcam incet, incet dealul Filaretului si inca nu poti crede ca in Bucurestiul asta asezat in zona de campie poti gafai. Vremea e frumoasa si cred ca vom savura o cafea in timp ce ne uitam peste drum, la o cladire aparent banala.

Ei bine, e chiar prima gara a Bucurestiului, Gara Filaret. Constructia ei a inceput simultan cu gara Giurgiului, defapt scopul a fost legarea lor printr-un drum de fier. Cladirea a fost conceputa ca o gara de tip terminus, avand o forma de “U”. Legatura pe cale ferata s-a facut dispre Giurgiu deoarece era mai usor si ieftin sa transporti materialele de import pe Dunare.

Gara Filaret

Fatada era decorata cu caramida aparenta de culoare rosie, un material specific pentru constructia garilor in acea perioada. Arhitectura, si normal, era de inspiratie engleza. Intr-o poza recenta se vede cladirea vaduvita de caramida rosie si de aglomeratia de geamuri si geamlacuri de pe fatada centrala.

Autogara Filaret

filaret_aerial

In acelasi an, 1869 incepuse si constructia Garei (sic!) Targoviste (Gara de Nord) finalizata 3 ani mai tarziu diminuand foarte mult importanta Filaretului. La numai 3 luni de la deschiderea Garii Targoviste s-a finalizat legatura cu Gara Filaret prin Gara Cotroceni, o distanta de aproximativ 7 kilometri de cale ferata ceea ce a constituit multa vreme centura feroviara a capitalei.

Doar trei ani a durat perioada de glorie a Garii Filaret, principala legatura cu Occidentul, pe Dunare. Dupa deschiderea Garii Targoviste era mai putin costisitor si mai rapid sa ajungi in Europa cu trenul. Treptat gara a inceput sa isi piarda din importanta devenind dupa 1895 o linie de interes local. Pe cat de greu a fost infaptuita aceasta linie pe atat de usor a fost uitata. Dosarul constructiei acestei linii este probabil unul dintre cele mai voluminoase datorita discutiilor interminabile purtate pentru executarea ei. Cuza se pare ca a aprobat acest proiect in perioada vacantei parlamentare (un lucru neconstitutional, dealtfel) pentru a nu mai lasa “capetele luminate” sa se chibzuiasca la infinit.

Mai tarziu, spre anii 60 linia a fost desfiintata iar gara a fost transformata in autogara.

Urmatoarea oprire: Gara de Nord!

Categorie: Cladiri

Urcat de: brebe85

Cuvinte cheie: ,

Bratianu in Piata Universitatii

Trecusera deja 11 ani de la trecerea in nefiinta a unui mare om, I.C. Bratianu cand s-a hotarat prin subscriptiune publica sa se ridice un monument in memoria sa. A fost ales locul de la confluenta celor doua bulevarde Coltei si Carol I.

icbratianu-monument

Monumentul a fost proiectat de catre Petre Antonescu si executat de sculptorul Ernest Dubois. Finalizat in 1903 era inalt de aproximativ 9 metri, avea la baza un postament circular, iar soclul era flancat de patru personaje sezand. In fata lui, pe soclu era daltuit textul “prin mintea, prin inima si bratele noastre. 1851”. Spre acest text priveau trei personaje, o femeie aratand cu mana stanga inscriptia celor doi copii care o insoteau. Sub acest grup, pe o placa de marmura neagra erau scrise cuvintele: „Lui Ion C. Bratianu. 1903”.

Fata monumentului

In spatele statuii, pe soclu era un personaj, un barbat inaripat iar sub el o ramura de maslin si anul 1877. Doua basoreliefuri flancau partile laterale. Sus pe soclu, un grup format din o femeie, simbolizand biruinta, tinea steagul tricolor, avand alaturi pe Ion C. Bratianu in postura de orator cu mana indreptata spre dreapta, iar cel de-al treilea personal, un soldat in uniforma si cu ranita model 1877, privea concentrat spre steagul tricolor.

piata-ic-bratianu_10

Monumentul cinstea astfel omul Bratianu cat si faptele lui. Fiind asezat in centrul Bucurestiului a devenit repede un reper pentru protipendada acelor timpuri. In anii 50 insa La putin timp dupa venirea comunistilor (in 1948) s-a decis ca statuia nu mai reprezinta interesele romanilor si a luptatorilor de clasa. Astfel ca s-a decis sa fie delocata si probabil distrusa. Mai mult tramvaiele ce in urma cu putin timp ocoleau elegant monumentul au ajuns sa striveasca sub roti jumatate de veac de istorie.

piata-universitatii_02

piata-universitatii-cu-tramvai-1957

O fotografie din anii 70 ne prezinta o zona deja devenita banala, nu exprima monumentalitate decat prin cladirile ce o inconjoara, improprie pentru un centru de capitala. Din pacate nici pana in anul acesta primaria din nepasare sau necunostinta de cauza nu a reabilitat zona in schimb a „infrumusetat-o” cu niste palmieri din zona podisului Dobrogei.

piata-universitatii_01

Categorie: Bucuresti, Zone disparute

Urcat de: brebe85

Cuvinte cheie: , , ,

Parcari prin Bucuresti

24 decembrie. Ce poate fi mai frumos decat mersul pe jos pana acasa, dupa o zi in care oricum ai frecat menta. Parca privesti cu alti ochi lumea din jur, esti mai tolerant la idiotii care trec de semafor si se opresc pe trecerea de pietoni. Toate bune si frumoase pana cand il vad pe unul parcat aiurea pe trotuar. In urma cu cateva saptamani am aflat de blogul Am parcat de-a-n pulea!!! via Bukresh Blog. Mi s-a aprins instant beculetul si am scos surogatul de aparat foto sa trag o imagine:

Initial parea un simplu subiect foto pentru blog insa cand m-am apropiat de masina am vazut ca deja campania parchez.ca isi facuse efectul. Si pe fata si pe spate.

Deci se poate!

Categorie: D'ale carnavalului

Urcat de: brebe85

Cuvinte cheie:

Iarna pe uliţe

Cand te uiti afara si te gandesti ca peste doua zile e Craciunul, nu stiu de voi dar pe mine ma deprima, desi e soare.

Am adunat niste fotografii cu iarna prin Bucuresti in anumite perioade. Pozele nu sunt de cea mai buna calitate insa le-am inclus pentru ca am preferat ca unele sa aiba valoare mai mult istorica decat artistica.

Le poti vizualiza aici in noua galerie foto a blogului.

Era sa uit! Craciun fericit!

Categorie: Bucuresti, Locuri de recreere, Strazi, Zone disparute

Urcat de: brebe85

Cuvinte cheie:

Uitata de parinti

As fi vrut sa iesim sfarsitul asta de saptamana la o plimbare pe renumita Cale a Victoriei. Probabil ca parasind un spectacol de la fosta opereta din Piata Natiunile Unite plecam in sus pe bulevard.

Bineinteles ca deja ai auzit si ai vazut celebra cladire a CEC-ului “cu acele ceasului parca prea secession” ce inca isi pastreaza statura impunatoare in fata Muzeului National de Istorie a Romaniei care pana odinioara era Palatul Postelor. Dar nu, nu despre asta vreau sa iti vorbesc ci despre o cladire ce parca sta chitita, blajina si uitata de lume in forfota asta a orasului.

E vorba despre cladirea vis-a-vis de Prefectura Politiei acceasi de langa Pasagiul Macca-Villacrosse. Desi odata impunatoare, cu perspectiva in ceea ce ar fi insemnat sistematizarea zonei din nu-stiu-ce-motiv acum e abandonata.

Casa de pensiuni, imprumuturi si ajutoare a functionarilor BNR

In cursul celui de-al doilea deceniu al perioadei interbelice, activitatea Bancii Nationale a Romaniei a cunoscut o crestere impresionanta atat in Capitala cat si la nivel teritorial. Bineinteles ca au inceput sa se orienteze catre bunastarea functionarilor prin oferirea unor facilitati pentru imbunatatirea cunostintelor si nu numai.

Prin anul 1935 s-a luat decizia de infiintare a Casei de pensiuni, imprumuturi si ajutoare. Banca dorea un sediu propriu astfel ca arhitectul Radu Dudescu (cel care a proiectat si cladirea noua a Bancii Nationale din strada Doamnei) a fost insarcinat sa realizeze proiectul.

Conform proiectului, cladirea avea doua niveluri in subteran, cinci etaje de birouri, o sala de conferinte la etajul VI, o sala de sport la VII si un bufet la etajul VIII. Parterul revenea activitatii comerciale.

Scrierile vremii afirmau ca pentru prima data “in Bucuresti se cladeste o casa care are pravaliile din fatada principala retrasa de la strada – oferindu-se pietonilor avantajul de a circula pe sub arcade – adapostiti de ploaie si feriti de razele fierbinti ale soarelui de vara cand caldura trece de 40 de grade”.

Cladirea a fost finalizata la 20 decembrie 1938. Una din cele mai laudabile initiative a fost cea privind organizarea cursurilor gratuite de limbi straine (engleza, franceza, germana si italiana).

Daca te apropii de ea, te va rasfata cu finisaje tipic interbelice, de calitate si discrete. Radu Dudescu era de parere ca daca o cladire nu impresioneaza pe toata lumea prin arhitectura sa, macar finisajele sa fie de exceptie.

Acum zace parasita si uitata de parintii ei ce locuiesc aproape, in zona.

Imaginile au fost preluate de pe metropotam.ro

Categorie: Bucuresti, Cladiri

Urcat de: brebe85

Cuvinte cheie:

Important!

Din cauza unor probleme cu baza de date, ultimul articol “Uitata de parinti” a fost pierdut. Pana il reatasez (in curand) il puteti citi pe Bukresh Blogspot

Categorie: Bucuresti

Urcat de: brebe85

Cuvinte cheie:

Un transport civilizat

Stateam astazi la serviciu (desigur in pauza de masa) si discutam despre legitimitatea cumpararii unui tichet de calatorie RATB in acest minunat oras. Desigur argumente contra sunt destule insa eram de parere ca numai cumparand bilet poti ajuta, cel putin teoretic, transportul in comun sa se dezvolte.

Ca o pura coincidenta astazi aveam drum in Colentina. De obicei contrans de circumstante folosesc preponderent metroul astfel ca sunt scutit oarecum de aglomeratia din tramvaie.

Probabil ca nu exista bucurestean care sa nu fi auzit de “Modernizarea nodului de transport Obor” sau cum s-o numi. Drept urmare am coborat in statia de metrou “Obor” si m-am indreptat catre statia lui 21. Nu aveam bilet insa desi sunt student si teoretic nu platesc m-am decis sa contribui la imbunatatirea transportului in comun si astfel sa devin un cetatean model.

Insa imediat ajuns pe peron m-a cuprins mahnirea si greata: pentru traficul din zona aceea imi erau alocati 2 metri latime de peron. Incredibil am spus! Din cate imi aduc aminte inainte de modernizare erau cam 3 pana la 4 metri de peron.

Nici nu venise tramvaiul si deja oamenii stateau pe linia de tramvai. Iti inchipui ce nebuie a fost cand persoanele din 21 au trebuit sa coboare.

Ei bine aici nu mai exista scuze de genul “nu avem bani pentru autobuze, tramvaie si troleibuze” care sa ma convinga sa imi cumpar bilet. In cazul asta dau dovada de incompetenta crasa si de indolenta in proiectare si pana la urma nu dau doi bani pe confortul calatorilor. Cat de retardat poti fi incat sa proiectezi un peron de 2 metri latime intr-o zona atat de circulata si sa pretinzi ca vrei transport civilizat?

E uite, ca nu-mi mai cumpar bilet! Nu ma atrage nimic cand pe banii mei primesc feed-back negativ.

Categorie: D'ale carnavalului

Urcat de: brebe85

Cuvinte cheie: , ,

Spicul s-a dus

Am remarcat acest lucru in urma cu ceva timp, am vrut sa scriu dar tot nu ar fi explicat absenta mea de pe blog.

In urma cu mai mult de 100 de ani, cand Tara Romaneasca se zbatea (daca asta e cuvantul potrivit) sa iasa de sub domniile fanariote, Dambovita zburda vesela prin gradinile imense ale Bucurestiului secolului XIX. Isi facea drum prin livezile de la marginea orasului, iar cand vremea o supara se umfla in pene ca sa arate cine-i sefu’.

Dar cum aproape orice oras s-a dezvoltat in lungul unei ape, bucurestenii au reusit sa o tina in frâie si sa supravietuiasca cu tabieturile ei. A trecut prin multe “violari de domiciliu” insa despre acest lucru intr-un articol separat (sper cat mai curand).

Morile de apa erau nelipsite orasului iar despre ele gasim zeci de povestiri inchinate romantismului acestei minuni tehnologice. Se facea pe la 1848 ca un om de afaceri, Jacques Herdan sa infiinteze o astfel de moara, Moara de apa Ciurel. Pentru inceput s-a axat pe directia moraritului.

Insa tocmai aceste mori faceau ca Dambovita sa se infurie in ziele proaspete de primavara, iar in perioada mandatului lui Barbu Vladoianu s-a luat decizia desfintarii morilor de apa de pe cursul raului.

Asta nu a impedicat Moara de apa Ciurel sa se dezvolte, noile tehnologii “cu vapori” inlocuind structura respectiva. Cladirea a functionat cu activitatea de morarit pana in anul 1931 cand a trecut la o activitate de panificatie industriala.

In anul 1948 a cazut prada nationalizarii, insa nu a incetat sa primeasca investitii in tehnologie.

“In 1954 se adauga doua cuptoare cu trei vetre si se infiinteaza o sectie de specialitati. In anul 1964, sectia de paste este dotata cu o line “PAVAN” (Italia), pentru ca in anul 1973 sa fie montata o a doua linie “PAVAN”, marindu-se productia la 21 to/24h.” (www.spicul.ro)

Din pacate istoria bogata, legata de industria vechiului oras nu i-a adus un loc demn in “catalogul” de monumente industriale astfel ca nefiind protejata de lege toamna aceasta Spicul a incetat sa mai produca “paine calda” in locul din Grozavesti. Fabrica s-a relocat insa toata aceasta actiune mi s-a parut facuta in graba si pe ascuns, de parca ar fi dorit sa extirpe un neg din inima Capitalei.

(C) Cristina Petrescu

(C) Cristina Petrescu

Fotografiile color apartin Cristina Petrescu

Categorie: Bucuresti, Cladiri, Zone disparute

Urcat de: brebe85

Cuvinte cheie: ,

Harta Bucurestiului romantic

Se intampla deseori sa stai pe net sau sa “navighezi” si sa nu dai de nimic interesant. Cei de la harta-bucurestiului.ro insa m-au amuzat intr-una din zile. Imi cautam o harta valabila pentru orasul asta vesnic aglomerat.

Se incarca harta. De obicei, ca sa localizez centrul “teoretic” ma iau dupa WC-urile publice. Insa nu se vedea nimic. Dau zoom o data, inca o data… Casa Popoului nu se vedea.

Probabil ca nostalgici dupa perioada pre ‘80, au incercat un exercitiu de imaginatie, cum ar fi fost trasate bulevardele Unirii si Natiunile Unite. Da, asa arata zona Uranus, cu bulevardul ei ce taia dealul manastirii Mihai Voda.

Si probabil ar fi aratat si acum daCA COnducatorul nostru prea iubit ar fi fost mai temperat.

Oricum, sunt curios daca si-au dat seama ca unele strazi nu le-au putut denumi :)

P.S.: Si Microsoft e implicat in aceasta poveste.

Categorie: D'ale carnavalului

Urcat de: brebe85

Cuvinte cheie:

« Articole mai vechi   Articole mai noi »