La pas, în Bruxelles/Brussel/Brüssel/Brussels/Brussele

Désolé! Cam asta a fost reacţia când am avut primul contact cu Bruxelles. Am ajuns acolo duminică dimineaţă şi prietenii care ne însoţeau ne-au zis să mergem la piaţă. Probabil e de menţionat că am stat în gazdă la nişte prieteni stabiliţi acolo. Un lucru bun, am reuşit să observ oraşul mai bine, departe de tipicul turistic al fiecărei zone.

Revenind la piaţă, există una desfăşurată vineri, sâmbătă şi duminică de la care se aprovizionează majoritatea emigranţilor din oraş adică vreo 80% din populaţia din Bruxelles. Da, un procent şocant cel puţin pentru mine, eu care de abia aşteptam să fac un schimb cultural cu Belgia. Pentru că trebuie să recunoaştem oricât de civilizaţi ar fi emigranţii într-o ţara tot sunt influenţaţi de cultura natală. În piaţă m-am simţit ca în oborul nostru. Manele româneşti răsunau înfundat într-un colţ al pieţei unde există un magazin cu produse nationale iar marocanii şi arabii îşi strigau marfa.

abator abator_2

N-am reuşit să fac multe fotografii pentru că am aflat de reticenţa persoanelor de acolo în momentul în care scoţi aparatul. Mă uitam la hală, un monument de arhitectura, suprafaţă mare, grinzi metalice, un fel de Hala Traian supradimensionată. La intrare doi lei (atenţie Raiden!) străjuiau porţile din fier forjat. Şi toată această imagine se contopea cu bazarul tipic balcanic.

Vremea în Bruxelles am înţeles că e deprimantă. În perioadele lungi în care nu plouă e înnorat. Super, m-am gândit, la asta se adaugă impresia lăsată câteva ore mai devreme. M-a impresionat totuşi calitatea finisajelor pentru clădiri. Deşi stăteam un pic la periferie, totuşi în interiorul inelului, toate clădirile aveau finisaje din cărămidă aparentă. Oamenii de acolo au ridicat la rang de artă cărămida aparentă. Clădiri de locuit de 8-10 etaje îşi făceau loc printre marea de blocuri cu 4-5 etaje. Noi stăteam la etajul 4 şi pot să spun că blocurile mai mari de 5 etaje le numărai pe degete.

basilica

Transportul

Normal că primul lucru pe care am vrut să-l văd a fost organizarea transportului în comun şi problemele de trafic pe care le rezolvă. Deja fusesem impresionat de site-ul lor www.stib.be unde poţi afla în timp real poziţia tramvaiului/autobuzului/metroului pe toate liniile din oraş. S-a dovedit însă a fi inutil. În fiecare staţie găseai afişat orarul de trecere care cred că era un fel de biblie pentru şoferi, vatmani sau mecanici pentru că se respecta cu stricteţe.

Mi-a plăcut şi ideea de metrou uşor la ei, în centru, totul era în subteran: gară, metrou, tramvai. Îmi pare rău că nu mi-a picat fisa să mă uit ce tip de sistem de semnalizare au la metrou.
Tot oraşul era împânzit de piste de biciclete. Din păcate, cred din cauza oamenilor ce sufereau de o anumită cultură şi comoditate (întâlnite des şi la noi) nu am văzut foarte mulţi folosind acest mijloc de transport. Ce-i drept transportul în comun este eficient însă acest lucru cred că îl poţi spune şi în Amsterdam.

Când ajungeam în centru (la doar 3-4 staţii de metrou) parcă intram în altă lume. Turiştii mişunau prin Grande Place, cumpărau suveniruri (vândute bineînţeles de arabi), făceau cumpărături, treburi normale de turist.

grand

Privind în urmă Bruxelles nu m-a impresionat foarte mult. Mi s-a părut un oraş care suferă, văduvit de populaţia originară şi asaltat de oameni în căutarea unei vieţi mai bune. Nu am simţit niciodată teamă în cartierul Koekelberg (desi m-am intors de multe ori noaptea), cartier locuit în general de arabi cu tenul apropiat la culoare de al băştinaşilor noştri, însă nu poţi spune că formezi o identitate culturală în oraşul acela. Cu siguranţă că Bruxelles este un oraş multicultural, deschis către nou, dar vine întrebarea: de ce belgienii s-au mutat în suburbiile din jurul oraşului Bruxelles şi preferă să comute?

koekelberg

Categorie: Alte orase

Urcat de: brebe85

Cuvinte cheie: , ,

La pas, în Viena

Viena, un oraş cu tradiţie şi clădiri interesante. Am ajuns spre seară şi am stat câteva ore. Spre fericirea mea am văzut oraşul noaptea, implicit clădirile luminate.

Am oprit pe Sonnenfelsgasse, aproape de Stephansplatz. Fiind primul meu contact cu un oraş din afară României (Budapesta doar a fost tranzitata) nu am putut să nu remarc curăţenia de pe trotuare. În plus mi-am dat seama cât de bine dau trotuarele pavate.

Nu mi-am propus să îţi fac turul oraşului, pentru asta există nenumărate site-uri care au în plus şi fotografii. Scopul meu principal a fost să observ vuietul turistic, organizarea transportului în comun şi detalii privind facilităţile, încercam să găsesc compatibilităţi şi circumstanţe atenuante pentru Bucureşti.

Ajuns în Piaţa Stephansplatz, îţi lipeşti ochii de catedrală. Impunătoare, stil gotic, domneşte peste piaţă. Interesant totuşi mirosul de bălegar, ce provenea de la trăsurile de promenadă care îşi aveau punctul terminus în piaţă. O staţie de metrou îşi făcea apariţia timid, nevrând parcă să lezeze arhitectura din zonă. Printre clădirile din zona am văzut şi câteva imobile de prin anii 60 care aflându-se într-o stare bună se integrau suficient de bine.

Ca în orice oraş, există şi o stradă comercială. Strada Kamnter. M-am plimbat de la un cap la altul, însă nu m-a impresionat nimic. Atunci am realizat că ai putea vinde în Bucureşti străduţele din centrul vechi. I-ai putea oferi turistului o alternativă mai intimă la străzile largi cu clădiri înalte din Viena.

Grădina Burg (Burggarten) nu merită văzută în poze. E un spaţiu excelent pentru relaxare, cu un gazon tuns parcă la foarfecă. Din parc ai vedere către Biblioteca Naţională, clădire de început de secol XX (cred). Ah, şi am văzut grupuri mai mari de 5 persoane stând pe iarbă.

Am observat un lucru interesant. La una din intrarile în grădină era amplasat un cântar, în genul acelora din Cişmigiu. Încă un loc în care vizitatorul poate lăsa 50 de cenţi sau 50 de bani :P . Ar trebui valorificate mai bine cele de pe la noi.

Ca să fiu un pic cârcotaş, am văzut piste de biciclete pe trotuar marcate parcă în detrimentul circulaţiei pietonale şi rampe pentru accesul bicicletelor de pe stradă pe trotuar realizate în spirit românesc dintr-o mână de astfalt aruncată la buza bordurii.

Nu am stat suficient de mult în Viena ca să pot depăşi statutul de simplu turist. Mi-aş fi dorit să colind mai mult, să îmi creez o părere mai pertinentă, dar poate altă dată.

În orice caz, mi-a lăsat impresia de un oraş decent în care ţi-ar face plăcere să trăieşti şi de la care poţi cere suficient de mult încât să te simţi bine.

Data viitoare, în Brussels 5 zile.

Despre Viena turistică aici

Categorie: Alte orase

Urcat de: brebe85

Cuvinte cheie:

La pas, în oraşe

Vineri m-am întors. Da, am făcut o pauză, a fost concediul pe care îl aşteptam de mult timp. Prima mea ieşire din ţară, primul contact cu civilizaţia mult lăudată. Am vizitat foarte puţin din ce înseamnă Europa de Vest însă am tras concluzii. Concluzii ce vor fi înşiruite într-un miniserial despre cele 4 oraşe vizitate la pas: Viena, Brussels, Brugge şi Leuven.

Nu o să vă răsfăţ cu fotografii geniale sau bine realizate din simplul motiv că nu am avut un aparat care să facă poze bune pe “auto”. Nikon-ul, proprietatea fratelui, a fost folosit în scopuri mai nobile iar o parte din ce a ieşit se află aici.

Serialul sper că va începe mâine şi da, ştiu că mai sunt dator cu partea a treia din “Visul unei Gări Centrale”.

Categorie: Alte orase

Urcat de: brebe85

Cuvinte cheie: