La pas, in oras

O data cu venirea primaverii (la vremea cand am scris acest articol) cred ca era momentul sa ne reluam plimbarile prin Bucurestii astia prafuiti. Ramasesem la Gara de Nord asteptand parca prea mult trenul ce va scoate din mizerie una din cartile de vizita ale acestui oras. Iti promisesem ca iti arat ceva interesant in Piata Victoriei asa ca te invit sa ma insotesti spre Bulevardul Gh. Duca. Plecam din fata statuii eroilor feroviari, pe langa fantana din piata care acum este in renovare.

Cam asa arata zona in anii 60

Acum imagineaza-ti o zona libera… chiar si de cladiri.

In ultima parte a decadei 3 din secolul trecut, inca in interbelic, zona Garii de Nord era sterpa. Se incepusera deja lucrari de marire a garii si de sistematizare a zonei pentru crearea unei microregiuni demna de o crestere atat de semnificanta a economiei tarii. Bulevardele erau trasate in totalitate macar pe hartie chiar daca nu se terminasera toate lucrarile.

Un fapt interesant intrat deja in cotidian il constituie bulevardul Gh. Duca. Bulevardul fara nume, asa cum este prezent in planul de sistematizare din 1935 ar fi trebuit sa faca legatura intre nodul feroviar cel il constituia Gara de nord si cel rutier din proximitatea Pietei Victoria. Dupa cum spuneam, lucrarile deja incepusera iar capatul de bulevard era flancat de doua cladiri superbe pe care le mai regasim si astazi, una mai degradata decat cealalta.

Cladirea din dreapta bulevardului inca mai poarta inscriptia hotelului din perioada comunista, hotel Dunarea. La parter a functionat magazinul “Sora”. Se pare ca in urma cutremurului din 1940 si-a pierdut ultimul etaj insa chiar si asa se incadreaza bine in zona. Vis-a-vis un bloc pe “colt” mutilat parca de tamplaria ieftina de PVC ce a inlocuit pana si rulourile exterioare din lemn. Bulevardul a fost completat spre sfarsitul anilor 60 si acum arata unitar, din pacate tencuiala cladirilor si-a pierdut valoarea o data cu intensificarea poluarii in acea zona.

Strecurandu-ne pe trotuar, pe langa masinile parcate in spic, si mergand agale ajungem la intersectia cu bulevardul Alexandru Ioan Cuza. Aici ar fi trebuit sa fim intampinati de o Piata cu multiple perspective, spre strada Buzesti si Bulevardul Basarab (actual Nicolae Titulescu). Din diverse motive lucrarile nu s-au mai continuat. Este de stiut faptul ca multe din bulevardele deschise in perioada Dej si Ceausescu se bazeaza in marte parte pe studiile de urbanism ce se regasesc in planul din 1935, deci zona ar fi avut potential de dezvoltare.

Mai mult, privind catre strada …. se observa un cvartal de blocuri ieftine (!!!) pentru o asemenea zona, construite probabil in anii 60 si care blocheaza orice sansa de a mai uni direct gara cu Piata Victoriei. De ce a fost luata aceasta decizie nu stiu, luand in calcul si ca lipsea peretele de blocuri ce strajuiesc actualul bulevrad Titulescu. In fine, un bulevard care ar fi trebuit sa impresioneze prin monumentalitate si functionalitate a ajuns a se termina intr-o zona ce seamana a mahala pe alocuri presarata cu kitsch-uri

Categorie: 1935

Urcat de: brebe85

Cuvinte cheie: 1935, bucurestii ce-ar fi fost, bulevarde, interesant

Locul: Strada Biharia

Categorie: Bucuresti, Point&Shoot

Urcat de: brebe85

Cuvinte cheie: interesant, Strazi

Locul: Parcul Cismigiu, intrarea principala

Se pare ca primaria continua “infrumusetarea” parcurilor din Bucuresti. Dupa amplasarea unor cosuri de gunoi de o calitatea constructiva si vizuala mediocra iata ca a venit randul amplasarii unuia dintre ceasurile poleite cu aur.

Ma intreb doar, pe cand statuia lui Bratianu din Piata Universitatii si cea a lui Lascar Catargiu din Piata Romana?

Categorie: Bucuresti, Point&Shoot

Urcat de: brebe85

Cuvinte cheie: bratianu, Bucuresti, parcuri, universitatii

Edit: In urma articolului explicativ realizat de Radu Oltean am schimbat titlul articolului din Bucurestiul interbelic in Bucurestii interbelici

În perioadă interbelică, se spune, Bucureştii şi România au cunoscut o îmbucurătoare înflorire a economiei şi implicit a nivelului de trai. S-ar părea că ar fi fost cea mai mare creştere economică din istoria României.

Lăsând la o parte datele statistice, Bucureştii tindea să devină o capitală europeană şi mai ales un model de cultură a balcanilor. În această perioadă s-au pus bazele bulevardului Brătianu şi a multor proiecte edilitare.

Din punctul meu de vedere şi probabil al celor din acea epocă Bucureştii nu mai tindea să fie Micul Paris, aşa cum le place contemporanilor să creadă. Defapt Micul Paris a fost atribuit Bucureştilor în sens peiorativ. Dimpotrivă Bucureştii se considera un oraş cosmopolit, cu o societate cosmopolită.

Calitatea construcţiilor de cele mai multe ori era rodul unor norme exigente şi al unor arhitecţi de excepţie, lucru demonstrat şi astăzi. Câte clădiri interbelice nu au tencuială intactă.

Ca un omagiu adus acestui oraş (totuşi a făcut 550), am montat secvenţe filmate în acea perioadă extrase din documentarul “Bucurestii în perioada interbelica” realizat de acad. Constantin Bălăceanu Stolnici.

Te invit să-l vizionezi şi eventual să eviti sintagma “Micul Paris”. Bucureştii trebuie să redevină “Marele Bucuresti”.

Categorie: Bucuresti, Strazi

Urcat de: brebe85

Cuvinte cheie: bratianu, Bucuresti, bulevarde, civilizatie, interesant, monument, universitatii

Partea întâi aici şi a doua aici

Gara Tragovistei devenită în 1888 Gara de Nord începuse un proces de modernizare dar cu paşi mărunţi. Nu îşi merita statutul de gară principală şi nici nu prea îşi dorea acest lucru. Încă de prin 1891 într-un memoriu elaborat de către Serviciul Lucrărilor Noi, directorul general de pe atunci Gh. Duca spunea despre gară că indeplineste în realitate funcţia unei adevărate gări centrale, fără a fi amplasată şi înzestrată cu instalaţiile unor astfel de gari” şi propunea construcţia unei gări noi.

Creditul de 29 de milioane

În 1893 se dezbate în Parlament textul unui proiect de lege ce admitea absorbţia unui credit de 29 de milioane, de către statul român. Suma trebuia folosită pentru modernizarea Gării de Nord, construirea Garei Gentrale şi diverse lucrări. În urma discuţiilor se hotărăşte aprobarea acestui proiect de lege, deci implicit a construcţiei Gării Centrale.

Textul proiectului de lege aprobat din 1893 conţinea următoarele articole:

Art.1 - Se declară utilitate publică transformarea garei de Nord din Bucureşti, construirea unei gări de călători şi atelierelor din Iaşi
Art.2 - Guvernul este autorisat a executa aceste lucrări după proiectele elaborate de ministerul lucrărilor publice
Art.3 - Lucrările se vor executa prin licitaţiune publică, conform legei de compatibilitate a statului. Termenele de licitaţiune se vor putea prescurta, fără însă a se reduce la mai puţin de jumătate.
Art.4 - Materialele trebuinciose care se găsesc în ţara se vor procura conform art.3; iar materialele şi lucrările cari nu se pot găsi sau executa în ţară, se vor procura sau contracta după ofertele cerute de la fabrici din streinătate. Cumpărarea se va face fără intermediator.
Art.5 - Se deschide pe seama ministerului lucrărilor publice un credit extraordinar de 29,000,000 lei pentru construirea acestor lucrări, repartisat în 6 ani.
Art.6 - Din acest credit ministerul este autorisat a cheltui pentru:
Transformarea Garei de Nord, construirea garei de călători, racordarea ei cu staţiunile Chitila, Mogoşoaia şi Cotroceni, clădirea de administraţiune a căilor ferate romine şi exproprierile necesare pentru aceste lucrări şi pentru atelierele din Bucureşti …………….. 22,400,000
Atelierele din Bucureşti ……………… 3,100,000
Atelierele din Iaşi ………………………. 3,500,000
Total lei ………………………………………. 29,000,000
Art.7 - Pentru acoperirea sumei efective de 29,000,000 lei guvernul este autorisat a face o emisiune de rentă amortibilă sau a face un împrumut sub ori-ce formă mai avantajoasă va găsi de cuviinţă.
Art.8 - Compturile şi actele justificative pentru cheltuielile acestor lucrări, se vor înainta Curtei de compturi, care le va verifica separat de cele-l’alte cheltuieli anuale şi cu precădere.

În completarea acestui proiect de lege s-a organizat şi un concurs de arhitectură cu data limită de predare a proiectului de 1 Mai 1893, ora 4 după-amiaza. Printre cerinţe se numărau tratarea proiectului în schiţă, faţadele proiectate în cărămidă aparentă şi piatră cioplită cu menţiunea că întrebuinţarea pietrei cioplite se va reduce la socluri, cornişe, colţuri, rame de uşi şi ferestre şi coloane (dacă sunt).

Proiectul câştigător precum şi premiul de 10,000 lei au fost atribuite grupului de arhitecţi format din M.A. Marcel şi L. Blank. Singura fotografie găsită de mine cu legătură către Gara Centrală este:

Ţinând cont că proiectul s-a numit “Lumina” şi în fotografie se observă suprafeţele mari vitrate tind să cred că această înfăţişează “viitoarea” gară centrală.

Iată cât de serios se gândea guvernul spre sfârşitul secolului XIX la construcţia Gării Centrale. Pentru mult timp Gara Centrală nu a fost doar un vis. Construcţia acesteia era atât de sigură încât chiar şi pe planul din 1911 sau harta din anii 20 splaiul cuprins între strada Cotroceni şi actuala Ştirbei Vodă se numea Splaiul Garei(sic!) Centrale.

Ce i-a determinat pe guvernanţi să nu aplice legea nu ştiu, însă probabil putem presupune că era costisitor sau ne putem baza pe modelul de voinţă şi de asumare a responsabilităţii existente şi în ziele noastre.

Spre sfârşitul secolului XIX începe construcţia corpului dinspre Calea Grivitei cu funcţiune de casă de bilete şi spaţii pentru public.

Cum Gara de Nord abia mai putea face faţă traficului din ce în ce mai mare, prin anii 20 s-a întocmit un proiect pentru mărirea provizorie a ei. Membrii comisiei din care făceau parte inginerul Anghel Saligny şi Elie Radu argumentează că o soluţie mai bună este reluarea proiectului “Gării Centrale” însă în final se aprobă lucarile de expansiune.

Astfel mărirea actualului amplasament se realizează către Calea Grivitei şi implica demolarea Bisericii Sf. Vineri (1854) şi a podului Basarab. Biserica a fost reconstruită în 1931 pe actualul bulevard Nicolae Titulescu.

Sursa

În proiectul rezultat de expansiune a Gării de Nord toate liniile se înfundau ca în prezent cu excepţia liniei I care se prelungea până în fostă gară acoperită. Scopul acesteia era pentru preluarea trenurilor regale însă o data cu construcţia Gării Băneasa (1939) a fost desfiinţată.

Toate modernizările suferite ulterior de Gara de Nord au constribuit încet încet la risipirea visului că Bucureştiul ar putea avea o gară cu adevărat monumentală, o gară care să fi reprezentat nivelul de dezvoltare economică pe care România îl atinsese în anii interbelici.

După venirea comuniştilor proiectul a fost abandonat s-au făcut investiţii masive şi s-a construit Gara Basarab pentru preluarea traficului local. Terenul rămas încă liber a fost parcelat unde s-au construit Opera Romană şi un mic teren hipic.

Spre sfârşitul deceniului 80 a început construcţia Muzeului RPR ( pe care îl vedem şi astăzi neterminat.

Pentru că tot ţi-ai terminat trabucul, să mergem către Piaţa Victoriei, am ceva interesant să îţi arăt.

Categorie: Bucuresti, Cladiri

Urcat de: brebe85

Cuvinte cheie: civilizatie, gari, transport

Désolé! Cam asta a fost reacţia când am avut primul contact cu Bruxelles. Am ajuns acolo duminică dimineaţă şi prietenii care ne însoţeau ne-au zis să mergem la piaţă. Probabil e de menţionat că am stat în gazdă la nişte prieteni stabiliţi acolo. Un lucru bun, am reuşit să observ oraşul mai bine, departe de tipicul turistic al fiecărei zone.

Revenind la piaţă, există una desfăşurată vineri, sâmbătă şi duminică de la care se aprovizionează majoritatea emigranţilor din oraş adică vreo 80% din populaţia din Bruxelles. Da, un procent şocant cel puţin pentru mine, eu care de abia aşteptam să fac un schimb cultural cu Belgia. Pentru că trebuie să recunoaştem oricât de civilizaţi ar fi emigranţii într-o ţara tot sunt influenţaţi de cultura natală. În piaţă m-am simţit ca în oborul nostru. Manele româneşti răsunau înfundat într-un colţ al pieţei unde există un magazin cu produse nationale iar marocanii şi arabii îşi strigau marfa.

N-am reuşit să fac multe fotografii pentru că am aflat de reticenţa persoanelor de acolo în momentul în care scoţi aparatul. Mă uitam la hală, un monument de arhitectura, suprafaţă mare, grinzi metalice, un fel de Hala Traian supradimensionată. La intrare doi lei (atenţie Raiden!) străjuiau porţile din fier forjat. Şi toată această imagine se contopea cu bazarul tipic balcanic.

Vremea în Bruxelles am înţeles că e deprimantă. În perioadele lungi în care nu plouă e înnorat. Super, m-am gândit, la asta se adaugă impresia lăsată câteva ore mai devreme. M-a impresionat totuşi calitatea finisajelor pentru clădiri. Deşi stăteam un pic la periferie, totuşi în interiorul inelului, toate clădirile aveau finisaje din cărămidă aparentă. Oamenii de acolo au ridicat la rang de artă cărămida aparentă. Clădiri de locuit de 8-10 etaje îşi făceau loc printre marea de blocuri cu 4-5 etaje. Noi stăteam la etajul 4 şi pot să spun că blocurile mai mari de 5 etaje le numărai pe degete.

Transportul

Normal că primul lucru pe care am vrut să-l văd a fost organizarea transportului în comun şi problemele de trafic pe care le rezolvă. Deja fusesem impresionat de site-ul lor www.stib.be unde poţi afla în timp real poziţia tramvaiului/autobuzului/metroului pe toate liniile din oraş. S-a dovedit însă a fi inutil. În fiecare staţie găseai afişat orarul de trecere care cred că era un fel de biblie pentru şoferi, vatmani sau mecanici pentru că se respecta cu stricteţe.

Mi-a plăcut şi ideea de metrou uşor la ei, în centru, totul era în subteran: gară, metrou, tramvai. Îmi pare rău că nu mi-a picat fisa să mă uit ce tip de sistem de semnalizare au la metrou.
Tot oraşul era împânzit de piste de biciclete. Din păcate, cred din cauza oamenilor ce sufereau de o anumită cultură şi comoditate (întâlnite des şi la noi) nu am văzut foarte mulţi folosind acest mijloc de transport. Ce-i drept transportul în comun este eficient însă acest lucru cred că îl poţi spune şi în Amsterdam.

Când ajungeam în centru (la doar 3-4 staţii de metrou) parcă intram în altă lume. Turiştii mişunau prin Grande Place, cumpărau suveniruri (vândute bineînţeles de arabi), făceau cumpărături, treburi normale de turist.

Privind în urmă Bruxelles nu m-a impresionat foarte mult. Mi s-a părut un oraş care suferă, văduvit de populaţia originară şi asaltat de oameni în căutarea unei vieţi mai bune. Nu am simţit niciodată teamă în cartierul Koekelberg (desi m-am intors de multe ori noaptea), cartier locuit în general de arabi cu tenul apropiat la culoare de al băştinaşilor noştri, însă nu poţi spune că formezi o identitate culturală în oraşul acela. Cu siguranţă că Bruxelles este un oraş multicultural, deschis către nou, dar vine întrebarea: de ce belgienii s-au mutat în suburbiile din jurul oraşului Bruxelles şi preferă să comute?

Categorie: Alte orase

Urcat de: brebe85

Cuvinte cheie: civilizatie, interesant, transport

Viena, un oraş cu tradiţie şi clădiri interesante. Am ajuns spre seară şi am stat câteva ore. Spre fericirea mea am văzut oraşul noaptea, implicit clădirile luminate.

Am oprit pe Sonnenfelsgasse, aproape de Stephansplatz. Fiind primul meu contact cu un oraş din afară României (Budapesta doar a fost tranzitata) nu am putut să nu remarc curăţenia de pe trotuare. În plus mi-am dat seama cât de bine dau trotuarele pavate.

Nu mi-am propus să îţi fac turul oraşului, pentru asta există nenumărate site-uri care au în plus şi fotografii. Scopul meu principal a fost să observ vuietul turistic, organizarea transportului în comun şi detalii privind facilităţile, încercam să găsesc compatibilităţi şi circumstanţe atenuante pentru Bucureşti.

Ajuns în Piaţa Stephansplatz, îţi lipeşti ochii de catedrală. Impunătoare, stil gotic, domneşte peste piaţă. Interesant totuşi mirosul de bălegar, ce provenea de la trăsurile de promenadă care îşi aveau punctul terminus în piaţă. O staţie de metrou îşi făcea apariţia timid, nevrând parcă să lezeze arhitectura din zonă. Printre clădirile din zona am văzut şi câteva imobile de prin anii 60 care aflându-se într-o stare bună se integrau suficient de bine.

Ca în orice oraş, există şi o stradă comercială. Strada Kamnter. M-am plimbat de la un cap la altul, însă nu m-a impresionat nimic. Atunci am realizat că ai putea vinde în Bucureşti străduţele din centrul vechi. I-ai putea oferi turistului o alternativă mai intimă la străzile largi cu clădiri înalte din Viena.

Grădina Burg (Burggarten) nu merită văzută în poze. E un spaţiu excelent pentru relaxare, cu un gazon tuns parcă la foarfecă. Din parc ai vedere către Biblioteca Naţională, clădire de început de secol XX (cred). Ah, şi am văzut grupuri mai mari de 5 persoane stând pe iarbă.

Am observat un lucru interesant. La una din intrarile în grădină era amplasat un cântar, în genul acelora din Cişmigiu. Încă un loc în care vizitatorul poate lăsa 50 de cenţi sau 50 de bani . Ar trebui valorificate mai bine cele de pe la noi.

Ca să fiu un pic cârcotaş, am văzut piste de biciclete pe trotuar marcate parcă în detrimentul circulaţiei pietonale şi rampe pentru accesul bicicletelor de pe stradă pe trotuar realizate în spirit românesc dintr-o mână de astfalt aruncată la buza bordurii.

Nu am stat suficient de mult în Viena ca să pot depăşi statutul de simplu turist. Mi-aş fi dorit să colind mai mult, să îmi creez o părere mai pertinentă, dar poate altă dată.

În orice caz, mi-a lăsat impresia de un oraş decent în care ţi-ar face plăcere să trăieşti şi de la care poţi cere suficient de mult încât să te simţi bine.

Data viitoare, în Brussels 5 zile.

Despre Viena turistică aici

Categorie: Alte orase

Urcat de: brebe85

Cuvinte cheie: civilizatie

Vineri m-am întors. Da, am făcut o pauză, a fost concediul pe care îl aşteptam de mult timp. Prima mea ieşire din ţară, primul contact cu civilizaţia mult lăudată. Am vizitat foarte puţin din ce înseamnă Europa de Vest însă am tras concluzii. Concluzii ce vor fi înşiruite într-un miniserial despre cele 4 oraşe vizitate la pas: Viena, Brussels, Brugge şi Leuven.

Nu o să vă răsfăţ cu fotografii geniale sau bine realizate din simplul motiv că nu am avut un aparat care să facă poze bune pe “auto”. Nikon-ul, proprietatea fratelui, a fost folosit în scopuri mai nobile iar o parte din ce a ieşit se află aici.

Serialul sper că va începe mâine şi da, ştiu că mai sunt dator cu partea a treia din “Visul unei Gări Centrale”.

Categorie: Alte orase

Urcat de: brebe85

Cuvinte cheie: civilizatie

Bineînţeles că vara este un prilej de minicampanii prin care Primăria îţi arată cât de frumos şi de bine au grijă de tine. Aşa apar pe alocuri corturi asemănătoare cu acesta:

Nu mi se pare nimic rău în asta, cu toate că nu ştiu cât de dotate sunt. Vorba românului: bine că sunt!. Mi se pare şi mai normal ca personalul ce stă pe căldurile astea de peste 35 de grade în corturile respective să aibă unde să-şi depoziteze surplusul toxic obţinut în urma consumării lichidelor.

Ce nu mi se pare normal: de ce trebuie să fie amplasate tocmai în acest mod?

Până la urmă primăria pentru cine poartă grijă? După ce că pistele de biciclete sunt o batjocură la adresa potenţialului bucureştean (mai sunt şi d’astia) care ar merge cu bicicleta, după ce că sunt o grămadă de maşini parcate pe marcajele astea, vine primăria şi-mi trage o budă fix în mijlocul pistei, asta ca să ştii cu cine ai de a face.

Să nu săriţi, să-mi spuneţi că nu prea merge nimeni pe acolo pentru că am stat 3-4 minute şi am văzut vreo 15. Fără mine.

Just!

Categorie: D'ale carnavalului

Urcat de: brebe85

Cuvinte cheie: civilizatie, primarie

Pentru pasionatii de Bucuresti, am gasit un link cu filmulete foarte utile si interesante despre oras. Bine, site-ul e general insa o simpla cautare dupa “bucharest” poate da rezultate fantastice.

Incep eu: British Pathe

Categorie: Bucuresti, Zone disparute

Urcat de: brebe85

Cuvinte cheie: Bucuresti, interesant